Friday, November 30, 2012

Life is a battlefield



   Omul iarta oglinda(pentru ca nu il minte). Intrebarea cerseste raspuns. Ai vazut vreodata o batalie castigata fara lupta? Stiu , ai capul plin de povesti pline de eroism in care totul s-a terminat fara varsare de sange. Dar alea's minciuni. Ai vazut vreodata o realizare facuta fara sacrificiu? Da , sigur , exista acei oameni care rezolva totul singuri , fara nicio pierdere. Si care oameni se aleg cu muierea si banii la sfarsit? Da?! Suna cunoscut? Alea's filme...Oamenii nu sunt omorati de pacatele lor ci de urmari. Iar pacatele devin normalitate. Consecintele lor devin ghinion iar umanismul , un gand abstract. Ne impunem limite doar pentru a le depasi. Odata , de doua ori , mereu.
   Uneori traiesc cu impresia ca viata e ca un arcade game. Story wise , pornesti super dotat ( copilaria) , cu tot ce iti trebuie in viata , dar apoi un random antagonist decide sa iti ia tot si sa te puna sa o iei de la capat ( rest of the life) pana ajungi la final boss battle ( realizarile personale?). Si chiar daca stim ca facem rau , il facem pentru ca nu suntem ferm convinsi ca dracu' e chiar atat de negru. Sau facem rau pentru "bine". We can't take but we can give advice. Ad visus. Add vice. Ai vazut oameni care au tratat viata serios si au supravietuit? Adica nu e ca si cum poti sa scapi de moarte daca faci totul ca la carte.Dar actiunile noastre sunt nemuritoare; scriem , rupem , desenam , ardem , construit si distrugem. Tot ce facem are un impact incredibil asupra celorlalti. Un mesaj , o vorba , un gest , un razboi , o sticla sparta sau o tigara neterminata. E cea ce as numi recursivitate.
   The past is a foreign country. It happened , it still happens and somehow manages to bear consequences of something that has been done long before our physical existence. Libertatea adevarata nu exista , la fel cum egalitatea in sanse este doar o scorneala sociala intrucat instinctul bate constiinta. Schimbi canalul , publicitate. Apesi frenetic butonul spre urmatorul canal si dai de razboi. Dar cum nu te priveste , apesi din nou si dai de un film bun. Te scufunzi in imaginar , traiesti alaturi de el dar nu reusesti sa revi la realitate
Si de ce scriu eu balivernele astea? Le scriu pentru ca sper ca nu sunt singurul care gandeste asa. Sper ca undeva , exista altcineva care incearca sa gaseasca un sens pentru tot ce se intampla , dar nu neaparat sa caut si raspunsuri ( am renuntat la treaba asta de ceva timp).

Friday, November 9, 2012

Semnul lipsei de inspiratie...

   Actionez instinctual,
   Regret monumental.
   Sunt indaratnic , ma plasez
   In lumea de care visezi
   Toleranta , de parca sunt alcoolic,
   Motorul actiunilor mele , simbolic
   Rime de doi bani
   Pentru un actor care nu si-a inteles rolul.
   Ma agat de fleacuri spun vecinii,
   Niste marlani!
   Priveste dincolo de imprudente,
  Au spus ca nu se poate , nebunii,
  Nu in viata asta , cel putin,
  Dar ghici ce , pretenash,
  Fara compromis inaderentele
  Fac lumea tacerii un act cretin.
  Vino inapoi in lumea lucrurilor marunte
  Dar fara etichete inutile.
  Jeg , scarba si frunze cazute...