Mai am ceva de zis...

   E ca atunci cand te certi cu cineva drag si te impaci; senzatia aia de calm sufletesc in care stii ca cineva te iarta si te vrea asa cum esti si promiti sa incerci sa schimbi ce ai gresit. Cam prin asta trece intreaga lume la momentul actual; globul nostru, cu toti inhabitantii lor are nevoie de o cearta zdravana cu soarta si natura! E nevoie de cineva sau ceva sa ne readuca la normal! Eu unul disper numai cand vad rezultatele accepatarii situatiei in care ne aflam: nimic nu mai merge pe o traiectorie normala; desigur ca nu exista conditiile ideale pe care si le-ar dorii fizicienii dar trecutul consemnat pare mult mai stabil decat trecutul pe care il cream acum si pe care il vom mai crea.
   Frica de necunoscut, si totodata existenta necunoscutului a facut din om un mare explorator dar de asemnea si un bun paznic al pacii. Atunci cand omul a descoperit ca limitele nu exista ci ca si le impunea singur, acesta a depasit mereu noi "bariere". Si-a tras sclav nuclear care sa ii tina mobilul in viata, si-a tras ingeri pazitori nucleari care sa il "tina" la distanta de razboaie si si-a diversificat cunostinele in toate domeniile astfel incat nu se poate spune ca se mai pune pret pe cultura: cultura care exista acum in toate mediile sociale, fie ca e vorba de informatii personale la care orice necunoscut are acces, sau ca e vorba de muzica, literatura etc.
   Foarte multi din oamenii de azi au ajuns sa traiasca prea mult pe principiul cum ca "o viata au" si ca atare si-au inlaturat propiul Dumnezeu, propia bariera de aparare, in virtutea liberului arbitru, spre atingerea acestui ideal. Nu mai exista mila ci doar reclame electorale, nu mai exista ajutor ci doar o tanti de la magazin care vrea sa isi atinga incasarile pe ziua aceea, nu exista respect ci doar o ura ascunsa de vorbe mieroase si nu mai exista democratie ci doar o minciuna care s-a spart! Eu zic ca orice va urma va fi o consecinta directa a propiilor actiuni si in concluzie nu cred ca mai avem altceva de facut decat sa ne uitam cum ne macinam singuri vietile, pana cand totul isi va gasii cumva, acel echilibru initiatic, oricand se va intampla asta!