fara titlu, da-l dracu'

   Hai sa dam cartile pe fata, ce naiba. Liceu , colegiu , bac , mi(ni)ster , dezastru , greva si ura; cam asta guverneaza salile de clasa in ultima vreme. Un vis sfaramat. Asta ar fi povestea generatiei mele. Reteta nu ar putea fi completa fara putina disperare amestecata temeinic de bratul lung al "democratiei" si de optiunea de a nu alege. Se lasa la clocotit in mintea colectiva si se pune la rece pana cand o noua zi rasare. Si procesul asta se repeta de-a lungul anilor. Asa , ca sa macereze bine si sa-si lase mirosul putred al unei mentalitati strabune.      
   Ceausescu a murit , asta este noul hit! Vezi sa nu...Cum , nu-l vezi? In chipul unei directoare de scoala noua , in exprimarea unei vanzatoare sau chiar si in gesturile unei babute in autobuz. P-atunci , 'nainte de '89 , treaba era ca toti cei care isi permiteau sa fie ei insasi erau criminalii poporului. Ca sa poti sa iti ti personalitatea  trebuia sa sti sa fi smecher , sa gasesti tertipuri si chichite in lege , si sa speri ca atunci cand securistul de strada te prindea si te legitima , ca vei avea sansa de a-i explica de ce nu are dreptate; indiferent de situatie , tot sfarseai cu capul lipit de asfalt. Dar ne amagim si ne amintim ca dupa acel an bolnav in care am facut un double kill pentru salvarea tarii , ne-am capitalizat: am avut blugi, celulare , sapunuri Dove , calculatoare , console Terminator , internet , dolari , muzica si speranta unui viitor mai bun. Simteam in aer o trecere lafel de semnificativa ca procesul Tehnicolor si incepeam sa ne vedem nuntile si botezurile pe VHS. Cumparam cu pretul de altadata al unei Dacii , aparate foto d-afara si deveneam jurnalisti. Inlocuiam toate automatizarile si calculatoarele tocite de minti sclipitoare cu Pentiumuri ca sa devenim mai eficienti in afaceri. Si in definitiv , am capatat obsesia de a vedea cu ochii nostrii lumea pe care alta data am fi regasit-o in niste "Almanahe". Aveam si mai mult de 2 posturi TV iar pe harta incepea sa rasara lumina. Si daca asa ar fi fost , s-ar fi putut spune ca "actualizarea" rapida de dupa caderea omului nou s-a produs cu succes si ca de atunci toata lumea a dus-o mai bine.
   Aici intervine realitatea cruda , seara , pe o strada intunecata a inconstientei si ne taie cu aptitudinile unui macelar aripile cu care ne pregateam sa zburam. In imaginatia mea , undeva in surdina suna un pian cu niste acorduri de jazz acompaniat sobru de un banjo , un contrabas si un caine pierdut. Nu ne-am dat seama ca defapt , acei doi bosorogi speriati de moarte , pe care armata ce inca purta insemnarile unui regim muribund i-a ciuruit nu reprezentau sfarsitul. E ca si cum te-ai duce la poarta iadului si ai taia primul drac ce-ti iese in cale dupa care te-ai intoarce fericit in raiul tau si te-ai lauda ca nu mai exista rau in lume. Ei bine , rugina a pus stapanire pe motorul Diesel al tarii si mucegaiul s-a asternut pe peretii muncii astfel incat atunci cand nu mai era nimic de ros , omul roman s-a trezit cazand. Cazand intr-un infern al nepasarii , intr-o criza a hotiei si intr-o noua era de suferinta. Dar hai sa apasam butonul prafuit al VCR-ului numit "Timp" si sa vedem ce s-a intamplat; cu siguranta e ceva de moment , un efect al unei cauze spontane.
Craciun , 1989.
   -Eu v-am hranit, eu v-am imbracat , sunteti copii mei! spunea semianalfabeta Elena.
Afara , plutonul de executie astepta linistit. Nimeni nu stia ce se intampla. Niste zvonuri umblau cum ca pe sotii Ceausescu urmau sa vina americanii sa-i salveze. In curte ajung si invitatii speciali. Tevi lungi de PA-86(un AK-47 modificat de romani) se intreptau fara cusur spre cei doi. O mica clama s-a mutat la unison pe toate armele , oprindu-se la indicativul "∞". Cateva secunde mai tarziu , cartusele goale cadeau la pamant. Din acel moment istoria avea sa adauge inca o parte groasa de celuloza tiparita pe care fiecare urma sa o interpreteze in propiul fel. Conducerea a fost deferita anonimilor de dinainte , mineriadele au venit , poporul a continua sa traiasca pe strazile pe care Revolutia le-a incarcat cu cadavre ale celor care au crezut intr-un ideal iar rugina deja aparea pe fabricile goale iar mucegaiul se aseza peste tonele de material propagandist. Vedem cum clar romanii incep sa simta libertatea dar tot nu am vazut unde e greseala? Mai dam un pic inapoi si ne uitam cu atentie: Conducerea a fost deferita anonimilor de dinainte! Observam acum? Si in timp ce poporul continua sa viseze americaneste , hotia a pus stapanire peste Romania! ( ce ciudat , zici ca-i predestinat numele...) Si , in cea ce ma priveste , sistemul de invatamant este una din chestiile care s-a vindecat cel mai greu. Mai bine zis , e unul din sistemele care nu s-a vindecat deloc. Adica , eu unul asa pot sa conchid atunci cand ministrul invatamantului ameninta ca vrea ca doar 30% sa ia bacul iar directoarea ne spune ca "la ea in liceu si in curte nu avem drepturi". Si hei , am senzatia ca dorinta ministrului s-ar putea indeplinii mult mai usor; eu unul s-ar putea sa nu dau bacul din cauza ca am pleata. Si daca ne raportam la nivel national , cred ca acea valoare inca e prea optimista. Nu conteaza cat de lung am parul , Important e cat de mult gandesc! spunea Pasarea Colibrii dar pacat ca nu toata lumea e de acord. Ba dinpotriva , pleata mea e chiar disgratioasa; eu reprezint elementul pentru care tara se duca de rapa. E clar , sunt dusmanul poporului, trebuie sa ma tund pentru ca nu corespund...
Ceausescu n-a murit.
Asta este noul hit!