Ora intunecata

with your host , tzahranul




Ce? Chiar e intuneric la mine in camera; de cand a crapat veioza portocaliu-comunista , la mine in camera se face intuneric in fiecare seara atunci cand Soarele decice ca trebuie. Cam tot atunci incep sa filozofez in timp ce ma joc "joace cu puscoace" ca Chemarea Datoriei: Operatiunile Negre(nu stiu daca toata lumea prinde gluma). De exemplu azi am realizat ca trec prin acelasi parc de un deceniu si jumatate dar nu am avut niciodata rabdarea sa citesc ce scria pe statuia filozofului astuia care statea semet in Kiseleff; Hakim Omar Khayyam. Aparent  un filozof matematician poet profesor (you get the point , omul stia de toate in Evul Mediu). N-am auzit nimic (incultul de mine) de omul asta care a fost pozitionat strategic in interiorul unui mic deal in forma de capac de WC. Daca ar fi sa dau crezare zvonurilor , ar fi chiar aerisirea unuia dintre buncarele antiaeriene ale Bucurestiului , construite sub rege si unite in reteaua complexa a tunelurilor ceausiste , in stilul legendarului M2 din Moscova. In definitiv e dragut sa avem si noi niste mici legende urbane , mai ales ca acea cazarma militara de langa biserica Mavrogheni si acel spatiu verde plin de brazi super-inalti inconjurati de un gard mare doldora de camere CCTV tind sa indice o existenta "mistica". Tot zvonurile spun ca acel spatiu verde ar fi o statie de bruiaj dar hei , in ziua de azi nu mai conteaza pentru ca nu ajuta cu nimic o tara pe cale de faliment. Revenind la statuia ilustra cu care am inceput ametita mea idee , pot spune ca am ramas profund impresionat de cele trei placute care alcatuiau un fel de trecut prezent si viitor foarte real. Pe prima placuta se pomenea despre cum toti ajungem lut pentru caramizi in care vor trai alti oameni vii, pe a doua autorul isi exprima indiferenta pentru doua zile din viata sa(cea ce a trecut si cea ce nu a venit inca) iar pe a treia pomenea filozofia pe care basmul popular roman a adoptat-o intr-un mod subtil: indiferent de clasa sociala , ultima rasuflare va fi aceiasi. Chestiile astea trei sunt genul de filozofii de viata pe care cu totii ajungem sa le cunoastem la un moment dat in mod involuntar dar nu le constientizam decat atunci cand le spunem cu voce tare. Si aici dau intr-alta parte obscura a gandirii mele: e amuzant cum captam ce gandim prin scris dar cum niciodata scrisul nu ne da niciodata aceasi libertate ca vorbirea; atunci cand spui ce gandesti poti ulterior sa asterni pe hartie dar atunci cand scrii ceva e mai greu sa-i explici interlocutorului ideea propie de la care pornesti. Momentan urez noapte buna cititorului (sper cititorilor) care a/au avut rabdare cu ideile procreate de mintea mea...



==========================TBC=============================