Scrisori de la politicieni partea a doua

Si uite asa se face, ca a venit randul aschiei sa sara departe de trunchi; in cazul asta, Honorius cel scolit pe la scoli americane, sa sara mai mult decat tatane-sau! Cum deja m-am gandit sa-mi fac un obicei din a reedita, in mod umoristic evident, aceste scrisori, in randurile urmatoare ofer adaptarea scrisorii lui Honorius Prigoana trimisa catre poporul colegiului 1,sector 1, atunci cand a dat FAIL EPIC in a-si asigura un ciolan...err defapt un post de vaza intre cetateni.



HOTZOMANUS POMANA
Stimate bou,
Stimata vaca,

Desi am pierdut acest ciolan suculent de la inceput de cariera, va asigur ca voi continua procesul de spaga care va pune punct si oricarei vechi raze de speranta in politica romaneasca, pentru a va arata ca eu pot sa si castig.
Sunt ferm convins ca dumitale, ca mancator de iarba al capitalei, meriti o iarba mai buna, si fara cacat securist, neonazist sau criptocomunist. poate asa, viteii vostrii vor traii intro Romanie mai saraca si mai lipsita de speranta.
Voi continua sa fac reclama electorala si cand nu trebuie(cao daor are tata de unde, la cate contracte bune are de la REBU).Voi incerca sa va atrag in capcana, penrtu ca pot si nu suport sa fiu calcat in picioare.
In speranta ca unii oameni terminati ar vrea sa ma sprijine dandu-mi un telefon/mai/plic de moralizare ofer urmatoarele:
nr.de tel.: 0732112344
mail : contact@honorius.ro
in scris : Str.G-ral Berthelot,nr.27,sector 1,Bucuresti



In incheiere doresc sa specific oricarui fanatic de partid sau oricarui facator de dreptate anonim ca prezenta este o parodie si trebuie tratata ca atare. Datele prezwentate mai sus(nr. tel/mail/adresa) sunt cele furnizate chiar de expeditor in scrisoarea lui si din moment ce a decis sa le faca publice nu reprezinta niciun prejudiciu nimanui!


Si apropo, domnule Prigoana, daca va faceti reclama urbana pentru a capta atentia, sa nu credeti ca un cerc portocaliu pe un fundal albastru,intr--un patrat o sa atraga pe cineva ca sa va voteze, ci din potriva, va atrage oameni sa le dea jos de pe peretii caselor lor!

D'ale Bucurestiului...

PARTEA INTAI



...toate cele auzite si nevazute...


Uite asa se face ca mai oricine fumeaza in ultima vreme. Ma rog,aproape oricine. Si asa se face ca dupa scumpirea tigarilor intr-un ritm cat mai uniuneo-european cu putinta, au aparut si la mine in cartier tigari de contrabanda (cea ce gasesti mai rar prin piata !MAI). Trist a fost ca nu prea au aparut ei bine aici sa vanda(cine ei? niste oameni of course!) ca they got busted! Pana aici nimic nu te va fascnia, cititorule , sau nu te va ammuza de nicio forma scrierea anterioara, asa cam am sa trec la subiect: in timp ce stateam linistit in statie, o tiganca trecea linistita pe acolo. Din planul indepartat(dreapta mea :P) vine un domn imbracat cu o geaca care parea flausata. Omul se opreste langa vanzatorul ambulant si intreaba:
-Aveti tigari?
-De care vreti? Avem de contrabanda Malboro rosu,Kent 8 si Winston albastru; primele doua la 7.5 si ultimu la 5!
-Pai...stati asa...
Si uite asa, omul isi da jos geaca neagra(parand ca isi cauta portofelul) si printr-o miscare brusca o intoarce pe dos (defapt adevarata fata). Acum se putea observa frumos scris pe geaca albastra POLITIA AGENT III. Tiganca cand a fost intrebata daca are banii de amenda, a spus ceva rapid, si apoi cum ca nu are bani nici de o ciorba de burta. Dupa mine, asta a fost ceva absolut!

...metroaiele: punct regional de plasare a fortei de cerseala!


Piata Victoriei; dau sa ies din viermele cu roti pentru a ajunge la 300. Pana aici nimic neobisnuit; oameni, gunoaie, flegme, cartele rupte, reclame luminoase si acel miros specific tunelurilor: aerul ala inchis! Spre deosebire de partea de iesire din metrou dinspre cladirea ORANGE unde ai magazine de unde sa iti iei un ziar ceva, pe sesnul pe care mergeam eu erau doar balti si afise. A, si sa nu uit, apa vine din tavane(un fel de cer artificial)! Incep urcusul anevoios al scarilor...si pe ce imi cad ochii si urechile!?!? Doi aurolaci, un tanar si un pustan, se uitau cu interes la o hartie(poate cea mai curata chestie ce le apartinea!). Omul de rand ar fi zis ca se uita la vreo reclama, dar cand am auzit ce spunea al mai mare celui mai mic, m-am crucit!
"-Deci luni te duci la cora lujerului pan la 12! Dupa aia vi aici la victoriei cu picioru intors, tolanit pe jos pana diseara! Ai inteles?
-Da sefu' sa traiesti! Da' marti unde stau?
-Ce dracu' te intereseaza? vezi diseara ce faci maine!"
Poate ca nu toti au inteles despre ce e vorba? Fumatorul de punga argintie mai mare ii comunica un orar precis celui mai mic. Si in timp ce treceam cu coada ochiului pe langa ei, am observat ca un orar complex era scris pe hartia cea alba...In concluzie, cine a zis ca aurolacii nu au program?

ROMANIA ITALIA si viceversa!


Conform scandalurilor recente din presa, este cam evident ca in Italia se vor gasi prostituate romance! Insa eu am sa va demonstrez contrariul! acum doua seri mergeam cu un prieten la o proiectie de AMV-uri in club Control. Am iesit din metroul sacru, la statia Universitate si ne-am indreptat spre binecunoscuta fantana! Dam noi pe drumul spre biserica ca sa ajungem la pasajul ce dadea in calea victoriei (si unde se afla si clubul) cand o tanti mai scunda, cu o ditamai strungareata ne intreaba in italiana daca avem o tigara. Eu, mai retardat din fire, scot pachetul si ii ofer chestiei o tigara. Cand dau sa plec, ea mai zice ceva rapid din care s-a inteles ca ar vrea sa facem sex in trei pe bani. In momentul ala, aproape ca ma apuca rasul! Deja ma gandeam unde-i camera ascunsa? Imediat i-am refuzazt oferta(pe care nici beat sau mort nu as fi acceptat-o) ca ea ne zice din nou ceva repede intr-un dialect italienesc ca apoi sa intelegem ca ea ar vrea niste mancare, ca are doi copii acasa. Deja ma enervase; dau sa plec din nou fara sa mai zic nimic cand chestia mai zice ca ar vrea sa-i aprind tigara. And I did that! Chestia asta m-a facut pe mine si pe pretenul meu sa murim de ras dar in acelas timp sa o luam la fuga ca nebunii!
In final, cred ca multi o sa zica ca aia era o romanca arfista, si poate ca la urma urmei era. Dar pentru omul care trece , vede si aude, asta va fi parerea lui...




===2014.Deja obsesia pentru București și fațetele lui era instaurată. Sigur, nu pare mult, dar eu vizualizam o adevărată realizare filmică de fiecare dată când îmi reciteam creația.

Confesiunile unui conducator apus...

Am avut un timp de glorie,
Am avut a 17-a victorie!
Am simtit puterea-n mana,
Am simtit extazu'-n vena.
Dar efectele puterii mele
Erau totdeauna platite
De omul de toate zilele
Prin eforturile-i vadite!

Puterea uzeaza si ucide,
plictiseala omoara caracterul uman!
Toate lucrurile-s vide
Atunci cand esti deasupra tuturor,un mocofan!

Intamplarile unui cataclism produs
De mintea umana lasa urme;
Urme grave,urme vesnice!
Niciodata nu poti spune ca s-a dus,
Chiar si dupa multe nesarate glume,
Ca pasarea Phoneix, va invia mereu,orice!

In final si pan' la urma,
Nu va doresc puterea nedreapta si la-ndemana.
Nu exista principiul de conducator si turma,
Ci doar pincipiul sfarsitului in tarana....




===2014. Încă nu îmi dau seama dacă e bine să citești prea multe cărți de filozofie. Sau să fi prea inteligent.

Trist...

Pe banda rulanta, trece noua generatie,,,
Pe moarte este viitorul, aceasta comedie!
Zilnic apar noi limite, custi, totul gratie
Sistemului zdrenturos, matahalos, batran.
Viata cotidiana este doar o demonstratie
A celor ce mereu raman,
Acelor ce mereu raman pe baricade intr-aceasta simfonie!

Nimicul este o optiune,
Pentru aceasta multime,
Nimicul doar ne tine
Sa supravietuim in lume.

Nu mai exista necunoscutul azi,
Doar senzatia amortita,rece , atunci cand cazi!
Nu mai exista limite,
Doar victime inconstiente...


===2014. Nu vreau să mă fac de râs și să menționez că poezia asta o scrisesem inițial pe un caiet neterminat de poezii scrise de bunicul meu pe care nu l-am apucat în viață. Recompuneam frânturi din lumea cu care aparent acest personaj mistic se înconjurase. Un informatician de succes pre 89, recita poezii de o băgase pe bunică-mea în tremurat care a atras ura Securității pentru că a ales Siemens în loc de o rusnăcărie proastă. Și poate și faptul că adusese studenți din Ardeal la București la centrul de calcul. Dar mai ales și pentru faptul că el prin informatică reușise să atragă și ura aparatului de cenzură care l-a făcut să își publice lucrările științifice sub pseudonim. Ow well.

Clarificare despre numarul17

In randurile care urmeaza ,am sa explic de ce acest numar aparent pasnic , este pentru mine un numar fatidic , al destinului , sau cum aveti voi chef sa-i zice-ti! La o analiza foarte sumara,cifrele care il compun(1 si 7) arata extrem de normale;1 este cifra intaietatii,a fi primul sau ceva de genul unde cifra 7 simbolizeaza norocul. Insa , dupa cum am observat , a fi primul in linie nu este mereu bine si dupa cum stim , norocul ne joaca mereu feste!

Revenind la legatura dinre acest numar si viata mea , eu cand am fost mic am fost dat la gradinita 117 . Singurele amintiri care-mi vin in cap legat de aceasta perioada sunt ca acolo am aflat ce-i ala numar de telefon fix , prieten si tot acolo mi-am luat prima bataie si mi s-a pierdut singurul meu act oficial vare la vremea aia atesta existenta mea:certificatul de nastere de catre doamna infirmiera.
Odata cu trecerea timpului am fost dat la scoala;la scoala Pia Bratianu numar 17 mai exact , scoala care avea curte comuna cu gradinita! Aici am avut primul prieten adevarat (un anume tip pe nume Andrei Gheorghe Dumimtru). Insa nu totul s-a desfasurat in pace si armonie(caci altfel nu ar mai fi numarul asta fatidic!). Astfel,odata cu evolutia si implicarea mea in procesul de culturalizare , mi-am atras si stima si ura. Stima din partea profesorilordeoarece ei vedeau interesul si efortul meu vadit pentru a capta informatii noi. Ura din parteaunora si altora , pe motiv ca eram un "tocilar" . Mai multa ura mi-am atras dupa ce am facut revista scolii intr-a 5-a si a 6-a ,revista cu care am castigat locul 1 la concursul de revista scolara pe municipiu(din care concurs eu nu am decat o copie alb-neagra a diplomei). Desi initiativa , ideea , si cam majoritatea articolelor imi apartineau , cea care a luat laurii pe aceasta revista intitulata "Luceafarul" a fost scoala si doamna diriginta care si in momentul asta se lauda cu acest proiect , desi nimeni nu mai e acolo sa-l sustina ideologic si financiar (link-ul care demonstreaza asta e urmatorul http://www.scoala17pb.ro/stanescu.html ). Sa nu mai vorbesc de olimpiada "Mihai Eminescu" a doamnei Stanescu la care am tinut un discurs demn de documentar la TV de 6 pagini (la varsta de 13 ani in care am dezbatut de la originea numelui la succesul sau moderat in anumite reviste la care publica) si din care m-am ales cu o hartie colorata. Odata cu asta insa , a existat si o parte buna;mi-am atras admiratie din partea unor oameni necunoscuti din scoala .
Cu timpul insa , in cap mi-a venit ideea sa schimb locul . Si asa am ajuns eu in Lieul Ion Neculce . Nici aici insa nu am scapat de 17 din mai multe motive: scoala a inceput pe 17 septembrie(pe motiv ca 15 pica sambata) si numele dirigintei era acelasi cu al fostei : Stanescu! Tot aici , in cadrul acestui liceu , am reintalnit multi colegi din 17 si am fost al 17-lea la catalog intr-a saptea si a opta!
Odata incepute cursurile , am trecut la categoria de elev mediocru , deoarece aproape toti profesorii aveau tendinta sa-mi dea note proaste in primul semestru si in al 2-lea sa le ridice . Astfel mi se demonstra (vaz Doamne!) cat de prost eram eu pregatit din generala ca apoi sa mi se arate ce bun am ajuns . In situatia aceasta am ajuns sa comit prima schimbare de caracter , primul chiul , prima vizita la sectie (defapt a 3-a dupa accidentul de masina si scoaterea buletinului) si prima nota mica! Insa au existat si parti bune : am capatat curaj , prieteni noi , pasiuni personale , si in acelas timp m-am impacat cu o fosta prietena (si ca o culme , scriam asta in timp ce ea dadea teza la ita :)) ) . Odata intrat in ciclul liceal , am dat de si mai mult ghinion . In primul rand , parerea pe care a lansat-o nebuna fosta diriginta Rodica Cana dintr-a 8-a despre mine in cancelarie m-a urmat intr-a 9-a . Astfel am dat si prima corijenta (la chimie unde cel mai probabil am ajuns asa din cauza ca nu am vrut sa ma tund!).
Intr-a 10-a , odata cu implinirea varstei de 17 ani , sperantele au fost la fel de mari ca dezamagirile... "Nimic la momentul actual nu mai face sens;am ajuns urat!" a fost concluzia mea! O problema a fost ca am devenit un las; chiar si fata de tipa de care-mi place. Am ajuns sa nu imi mai pese de ce patesc la scoala . Am ajuns sa nu imi mai pese....



===2014. Aici chestiile devin interesante.Coșurile mă deprimau și eu oarecum reușisem să trec peste ura pe care o purtam constant tipei pe care am idolatrizat-o cu adevărat pentru prima oară în viața mea. Încă cred.