Trist...

Pe banda rulanta, trece noua generatie,,,
Pe moarte este viitorul, aceasta comedie!
Zilnic apar noi limite, custi, totul gratie
Sistemului zdrenturos, matahalos, batran.
Viata cotidiana este doar o demonstratie
A celor ce mereu raman,
Acelor ce mereu raman pe baricade intr-aceasta simfonie!

Nimicul este o optiune,
Pentru aceasta multime,
Nimicul doar ne tine
Sa supravietuim in lume.

Nu mai exista necunoscutul azi,
Doar senzatia amortita,rece , atunci cand cazi!
Nu mai exista limite,
Doar victime inconstiente...


===2014. Nu vreau să mă fac de râs și să menționez că poezia asta o scrisesem inițial pe un caiet neterminat de poezii scrise de bunicul meu pe care nu l-am apucat în viață. Recompuneam frânturi din lumea cu care aparent acest personaj mistic se înconjurase. Un informatician de succes pre 89, recita poezii de o băgase pe bunică-mea în tremurat care a atras ura Securității pentru că a ales Siemens în loc de o rusnăcărie proastă. Și poate și faptul că adusese studenți din Ardeal la București la centrul de calcul. Dar mai ales și pentru faptul că el prin informatică reușise să atragă și ura aparatului de cenzură care l-a făcut să își publice lucrările științifice sub pseudonim. Ow well.