Friday, January 8, 2010

Confesiunile unui conducator apus...

Am avut un timp de glorie,
Am avut a 17-a victorie!
Am simtit puterea-n mana,
Am simtit extazu'-n vena.
Dar efectele puterii mele
Erau totdeauna platite
De omul de toate zilele
Prin eforturile-i vadite!

Puterea uzeaza si ucide,
plictiseala omoara caracterul uman!
Toate lucrurile-s vide
Atunci cand esti deasupra tuturor,un mocofan!

Intamplarile unui cataclism produs
De mintea umana lasa urme;
Urme grave,urme vesnice!
Niciodata nu poti spune ca s-a dus,
Chiar si dupa multe nesarate glume,
Ca pasarea Phoneix, va invia mereu,orice!

In final si pan' la urma,
Nu va doresc puterea nedreapta si la-ndemana.
Nu exista principiul de conducator si turma,
Ci doar pincipiul sfarsitului in tarana....




===2014. Încă nu îmi dau seama dacă e bine să citești prea multe cărți de filozofie. Sau să fi prea inteligent.

No comments: