Cutremur in liceul Ion Neculce

Bine, stai: titlul ar trebui sa sune cutremur in COLEGIUL NATIONAL Ion Neculce dar imi este lene sa il modific si oricum suna mai uman liceu decat colegiu. Si nu, nu a fost un cutremur pe bune. A fost o simulare. Si acuma o sa te intrebi ce cauti tu aici, citind treaba asta, daca eu nu vorbesc despre vreo treaba terifianta! Pai daca nu vrei sa citesti mai departe, uite X-ul browserului; da click si ai scapat. Revenind, ce a fost interesant la simulare a fost cum au reactionat oamenii la treaba asta. Eu unul, d-abea imi terminasem tigara si ma pregateam sa intru in clasa, sa "trag" un tabinet cu un amic de-al meu. Mare ne-a fost minunea cand am vazut mare parte din cloegii, prietenii si profesorii nostri iesind pe usi, disperati, cu gentile in cap! Aproape ca ma durea burta de ras cand am realizat ce se intamplase. Deci era de-a dreptul penibil sa-i vezi pe ceilalti sarguinciosi, luand-o spre iesire care cum putea, in timp ce noi mergeam agale printre . Mai amuzant a fost cand am iesit si noi intr-una din curtile liceului, unde un politai explica ce am, pardon,ce au facut bine ceilalti cand au iesit si ce nu: in momentul ala am iesit eu strigand"Cutremur! Unde? O sa muriiiim!". Atunci, o gramada de fete luminoase s-au intors spre noi razand!Mai tare era sa vezi alte persoane, de la geamul claselor, uitandu-se in jos. Aia erau "mortii"! Iar la intrare am descoperit ca nu am fost singurul "mort" de la mine din clasa. Cel putin dupa mine, asta a fost un moment care mi-a facut ziua!